Rezistența la insulină: ce înseamnă și cum se confirmă
Rezistența la insulină înseamnă că mușchii, ficatul și țesutul adipos răspund mai slab la insulina produsă de pancreas, iar glicemia tinde să crească. De cele mai multe ori nu dă simptome și nu se măsoară printr-o analiză de rutină. Aflați ce analize folosește medicul, ce valori indică prediabetul și cum se leagă această stare de riscul de diabet de tip 2.
Ce este rezistența la insulină
Insulina este hormonul care ajută glucoza din sânge să intre în celule. Când celulele din mușchi, ficat și țesutul adipos nu mai răspund bine la ea, vorbim de rezistență la insulină. Institutul american pentru diabet și boli digestive și renale (NIDDK) explică faptul că, în timp, pancreasul poate să nu mai producă suficientă insulină pentru ca glucoza în plus să intre în celule, iar glucoza rămâne în sânge în cantitate mai mare.
Când glicemia depășește valorile normale, dar nu atinge pragul diabetului, starea se numește prediabet; Organizația Mondială a Sănătății (OMS) folosește termenul de hiperglicemie intermediară. Cauzele exacte ale rezistenței la insulină nu sunt pe deplin înțelese, dar ea apare mai des la persoanele cu factori de risc pentru diabetul de tip 2.
Cine are un risc mai mare
NIDDK enumeră factorii care cresc probabilitatea de a avea rezistență la insulină sau prediabet. Vârsta și istoricul familial nu se pot schimba; greutatea, mișcarea și fumatul, da.
- Supraponderea, obezitatea sau o circumferință mare a taliei.
- Vârsta de 35 de ani sau peste; copiii și adolescenții pot avea și ei rezistență la insulină, dar riscul crește odată cu vârsta.
- Diabetul în familie.
- Lipsa activității fizice.
- Fumatul, inclusiv țigările electronice, și expunerea la fumul altor persoane.
- Diabetul gestațional în trecut sau nașterea unui copil de aproximativ 4 kg ori mai mult.
- Afecțiuni precum sindromul ovarelor polichistice, sindromul Cushing, acromegalia sau apneea în somn.
Ce semne pot apărea
Rezistența la insulină și prediabetul nu dau, de obicei, simptome; NIDDK notează că unele persoane cu prediabet pot avea semne asemănătoare celor din diabet. Când glicemia ajunge la nivelul diabetului, pot apărea semnele descrise de OMS: sete accentuată, urinat mai des decât de obicei, vedere încețoșată, oboseală și scădere în greutate fără explicație. În diabetul de tip 2 aceste semne pot fi discrete, iar până sunt observate pot trece ani.
Pe termen lung, persoanele cu rezistență la insulină și prediabet pot dezvolta tensiune arterială mare, sindrom metabolic, boală hepatică steatozică asociată disfuncției metabolice (ficat gras), valori nesănătoase ale colesterolului și trigliceridelor și diabet de tip 2. Unele persoane cu prediabet pot avea, de asemenea, modificări ale vaselor de sânge.
Cum se confirmă: analizele pe care le cere medicul
Un test dedicat rezistenței la insulină se folosește în principal în studiile de cercetare, notează NIDDK. În practică, medicul caută consecința ei, adică o glicemie mai mare decât normal, și pentru aceasta folosește analize de sânge.
Glicemia pe nemâncate arată nivelul glucozei în momentul recoltării. Hemoglobina glicată (HbA1c) reflectă glicemia medie din ultimele 2-3 luni și nu cere o pregătire specială precum postul; OMS arată că rezultatul poate fi influențat, între altele, de unele anemii, de anomaliile hemoglobinei și de insuficiența renală cronică. Testul oral de toleranță la glucoză măsoară glicemia la 2 ore după ce beți o soluție cu 75 g de glucoză; durează mai mult, dar OMS îl consideră singura metodă care identifică toleranța alterată la glucoză.
OMS recomandă testul de toleranță la persoanele cu glicemie pe nemâncate între 110 și 125 mg/dl, pentru a clarifica situația. Fiindcă grăsimile din sânge pot crește în aceeași situație, medicul poate cere și colesterolul și trigliceridele.
Ce valori indică prediabetul și diabetul
Pragurile diferă puțin între organizații. Pentru glicemia pe nemâncate, NIDDK folosește limita inferioară de 100 mg/dl a Asociației Americane de Diabet, iar OMS păstrează 110 mg/dl. Laboratorul trece pe buletin propriul interval de referință, iar interpretarea o face medicul.
- Glicemie pe nemâncate: prediabet 100-125 mg/dl după pragurile citate de NIDDK; glicemie modificată pe nemâncate 110-125 mg/dl (6,1-6,9 mmol/l) după OMS; diabet de la 126 mg/dl (7,0 mmol/l).
- Glicemie la 2 ore în testul de toleranță la glucoză: prediabet 140-199 mg/dl după NIDDK; toleranță alterată la glucoză de la 140 mg/dl (7,8 mmol/l) până sub 200 mg/dl (11,1 mmol/l) după OMS; diabet de la 200 mg/dl (11,1 mmol/l).
- Hemoglobina glicată (HbA1c): prediabet 5,7-6,4% după NIDDK; OMS stabilește pragul de 6,5% pentru diabet și consideră că dovezile nu permit o recomandare formală pentru valorile de sub 6,5%.
De ce contează repetarea analizelor
Un singur rezultat la limită nu este un diagnostic. Raportul OMS din 2011 citează recomandarea ca diagnosticul de diabet pe baza HbA1c să fie confirmat printr-o analiză repetată, cu excepția situațiilor cu simptome și glicemie de peste 200 mg/dl. Aceeași publicație arată că o valoare a HbA1c sub 6,5% nu exclude diabetul diagnosticat prin analizele de glicemie.
NIDDK, pe baza recomandărilor Asociației Americane de Diabet, propune testarea de la 35 de ani și a persoanelor cu supraponderalitate sau obezitate și alți factori de risc; la copiii cu exces de greutate testarea începe la 10 ani sau la pubertate. Dacă aveți factori de risc, dar analizele sunt normale, ele se repetă cel puțin o dată la 3 ani; dacă arată prediabet, verificarea pentru diabet se face anual. Persoanele cu prediabet au o șansă mare de a face diabet de tip 2 în 5-10 ani.
Ce puteți face
Pentru a preveni sau a reduce rezistența la insulină și prediabetul, NIDDK recomandă un stil de viață sănătos: alimentație sănătoasă, activitate fizică, controlul greutății și somn suficient. Schimbările sunt greu de făcut dintr-odată, de aceea NIDDK sugerează să începeți cu pași mici și să cereți sprijinul familiei, al prietenilor și al medicului. Renunțarea la fumat contează, fumatul fiind unul dintre factorii de risc de mai sus.
În studiul american Diabetes Prevention Program, la persoane cu risc mare, scăderea cu 5-7% a greutății inițiale a redus probabilitatea de a face diabet. Pentru o persoană de 90 kg, asta înseamnă aproximativ 4,5-6,3 kg. Dacă aveți supraponderalitate sau obezitate, NIDDK recomandă să stabiliți împreună cu medicul un plan pentru a ajunge la o greutate sănătoasă și a o menține.
Când este nevoie de un consult în persoană
Rezistența la insulină nu se stabilește dintr-un chestionar online. Adresați-vă medicului dumneavoastră de familie sau unui medic diabetolog în situațiile de mai jos. În caz de urgență, sunați la 112.
- Aveți sete accentuată, urinați des, vedeți încețoșat sau slăbiți fără să vreți.
- O analiză a arătat glicemie sau HbA1c în zona prediabetului ori a diabetului.
- Aveți mai mulți factori de risc și nu v-ați făcut analizele în ultimii 3 ani.
- Ați avut diabet gestațional.
- Aveți tensiune arterială mare, colesterol sau trigliceride crescute ori ficat gras.
Despre această pagină
Conținutul acestei pagini a fost verificat de medic Damian Wojno, cu drept de liberă practică în Polonia, nr. 3211301. Nu este înscris în Colegiul Medicilor din România. Pagina are caracter informativ și nu înlocuiește evaluarea făcută de un medic care vă examinează. Dacă aveți deja diagnosticul de diabet de tip 2, citiți pagina despre diabetul de tip 2, cu analizele de urmărire și pașii evaluării medicale.
Ce analiză arată rezistența la insulină?
Nu există o analiză de rutină pentru diagnostic: testul dedicat se folosește mai ales în cercetare, potrivit NIDDK. Medicul se orientează după glicemia pe nemâncate, hemoglobina glicată și, la nevoie, testul oral de toleranță la glucoză, la care poate adăuga colesterolul și trigliceridele.
Rezistența la insulină înseamnă că aveți diabet?
Nu neapărat. Potrivit NIDDK, rezistența la insulină poate duce la creșterea glicemiei până în zona prediabetului și, dacă glicemia continuă să crească, la diabet de tip 2. Nu toate persoanele cu prediabet fac diabet, iar stilul de viață poate reduce riscul.
Care este valoarea normală a glicemiei pe nemâncate?
Depinde de criteriul folosit. Raportul OMS din 2006 arată că Asociația Americană de Diabet consideră normală o glicemie pe nemâncate sub 100 mg/dl (5,6 mmol/l), în timp ce raportul OMS din 1999 folosea pragul de 110 mg/dl (6,1 mmol/l). Pe buletin, laboratorul trece intervalul său de referință, iar rezultatul îl interpretează medicul.
Aveți nevoie de post pentru analize?
Depinde de analiză. Glicemia pe nemâncate se recoltează, cum spune și numele, după o perioadă fără mâncare, iar testul de toleranță la glucoză include o glicemie pe nemâncate și una la 2 ore după soluția de glucoză. Hemoglobina glicată nu cere o pregătire specială precum postul. Întrebați laboratorul ce instrucțiuni are.
Puteți avea rezistență la insulină dacă aveți greutate normală?
Excesul de greutate este doar unul dintre factorii de risc; NIDDK enumeră și vârsta, diabetul în familie, lipsa activității fizice, fumatul, diabetul gestațional și afecțiuni precum sindromul ovarelor polichistice sau apneea în somn.
Rezistența la insulină se poate reduce?
NIDDK arată că un stil de viață sănătos poate ajuta la prevenirea sau chiar la inversarea rezistenței la insulină și a prediabetului: alimentație echilibrată, mișcare, controlul greutății și somn suficient. Progresul se urmărește prin analize repetate la intervalul stabilit de medic.
- National Institute of Diabetes and Digestive and Kidney Diseases (NIDDK): Insulin Resistance & Prediabetes
- Organizația Mondială a Sănătății: Definition and diagnosis of diabetes mellitus and intermediate hyperglycaemia (raport OMS/IDF, 2006)
- Organizația Mondială a Sănătății: Use of glycated haemoglobin (HbA1c) in the diagnosis of diabetes mellitus (2011)
- Organizația Mondială a Sănătății: fișa informativă Diabetes